MIRACOL DE CRACIUN

Anul 1914 a adus lumii începutul celui mai devastator conflict cunoscut până atunci. Cele doua blocuri politico-militare (Antanta şi Puterile Centrale) implicate mizau pe o victorie rapidă. Realitatea de pe front le va contrazice aceste planuri îndrăznețe. Ofensivele şi contraofensivele combatanţilor erau stopate rând pe rând, războiul transformându-se într-unul de uzură, de tranşee.

Timpul trecea, zorii Crăciunului anului 1914 erau din ce în ce mai aproape. Această apropiere i-a făcut pe unii dintre liderii momentului să se gândească la o modalitate prin care soldaţii de pe fronturi să poată sărbători in linişte sărbătoarea. Papa Benedict al XV-lea a solicitat un armistiţiu, dar eforturile sale au primit un singur răspuns pozitiv, acela al lui împăratului Germaniei, Wilhem al II-lea.

În aceste circumstanţe de Crăciun în 1914 a avut loc un eveniment pe care mulţi l-au numit o născocire, o legendă sau o exagerare a unor evenimente. La Ypress, în Belgia trupele celor doua tabere vor face un armistiţiu neoficial. Totul a început în seara zilei de 24 decembrie când soldaţii germani au început să decoreze brazi şi să cânte cântece de Crăciun. Soldaţii englezi şi francezi priveau cu uimire ce se petrecea de cealaltă parte a “ţării nimănui” (denumire dată teritoriului dintre tranşee). Treptat aceştia au început să cânte şi ei mai întâi din ambiţia de a nu se lăsa mai prejos apoi pătrunşi de spiritul sărbătorilor.

După un timp soldaţii şi-au făcut curaj şi s-au întâlnit faţa-n faţa negociind un armistiţiu neoficial. S-au schimbat diverse cadouri de la mâncare, alcool, ţigări până la butoane şi pălării. Au făcut schimb de adrese între ei promiţându-si că-şi vor scrie după terminarea războiului. Timpul a mai folosit şi pentru a fi adunate cadavrele celor ucişi în luptele anterioare. Au fost ţinute chiar slujbe comune in memoria celor căzuţi. Exista marturii care povestesc si despre un meci de fotbal ţinut între cele doua tabere câştigat de germani cu 2-1. Astfel, Kurt Zehmisch, scria in jurnalul sau: „Englezii au adus o minge de fotbal din tranşeele lor şi în curând un meci s-a încins. Ce minunat, dar totuşi ce straniu. Ofiţerii englezi simţeau acelaşi lucru. Cu toate acestea, Crăciunul, sărbătoarea iubirii, a reuşit să aducă împreuna ca si prieteni pentru un timp duşmani de moarte .”

Câteva mărturii despre acest eveniment:

                                                                                                                                               Caporalul John Ferguson: “Ce privelişte, grupuri(…) de germani şi britanici de-a lungul întregii lungimi a frontului. Din întuneric puteam auzi râsete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzând tigara unui scoţian şi invers, făcând schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se faceau inteleşi prin semne şi toata lumea s-ar fi părut că se împacă bine”

Locotenentului Geoffrey Heinekey: “Un lucru cu totul deosebit s-a întâmplat (…). Unii germani au ieşit cu mâinile ridicate şi au început să-si ia unii dintre răniţii lor, aşa că am iesit şi noi imediat din tranşeele noastre şi am început de asemenea să ne aducem şi raniţii nostri. Germanii apoi ne-au făcut semn şi o parte din noi ne-am indreptat spre ei şi am vorbit cu ei (…) ne-au ajutat să ne îngropăm mortii. Acest lucru a durat toata dimineaţa şi am vorbit cu mai mulţi dintre aceştia şi trebuie să spun că păreau oameni formidabili (…) Nu pot să exprim ironia în cuvinte”

Locotenentul J. A. Liddell : “De Crăciun toată lumea părăsit spontan tranşeele şi s-au întâlnit la jumătatea drumului dintre ele. Germanii ne-au dat ţigări, iar noi le-am dat ciocolată şi tutun. Ei păreau foarte încâtaţi să ne vadă. Unii dintre ei trăiseră în Anglia câtiva ani şi erau bucuroşi să vorbeau din nou în engleză.”
Sublocotenentul britanic Dougan Chater:”Cred că am vazut una din cele mai extraordinare privelişti ce i-a fost dată unui om să vadă (…). Urma să deschidem focul asupra lor, când am văzut că nu aveau puşti, aşa că unul din oamenii noştri a ieşit să îi întâmpine şi în cam două minute pământul dintre cele doua linii de tranşee roia cu oameni şi ofiţeri ai ambelor părti, dând mana şi urându-şi reciproc un Crăciun fericit.”

Locotenentul Edward Hulse:”Un cercetaş pe nume Murker s-a întâlnit cu o patrula germană şi a primit de la aceasta un pahar cu whisky şi un mesaj spunănd că dacă nu vom trage în ei nici ei nu vor trage în noi. ”
Există câteva percepţii greşite despre armistiţiul de Crăciun. Nu doar soldaţii au luat parte la el ci şi mulţi ofiţeri. Nu a fost doar o mişcare la care s-au raliat doar militarii de rând, ea a fost făcută cu sprijinul şi în unele cazuri la iniţiativa ofiţerilor, ei negociind termenii. O altă percepţie greşită este aceea care consideră evenimentul ca fiind ascuns opiniei publice, necunoscut în acea perioadă. Din contră el va fii pe larg mediatizat atât în Marea Britanie cât şi în Germania. Trebuie menţionat însă că prima dată New York Times a publicat un articol pe acest subiect pe 31 decembrie. Ziarele britanice vor prelua rapid ştirea publicând numeroase scrisori trimise de pe front, iar din 8 ianuarie in paginile acestora se vor regăsi şi poze. În Germania mediatizarea a fost mai redusă, unele publicaţii chiar criticând ceea ce se întâmplase. În Franţa doar din poveştile soldaţilor râniţi ceilalţi au aflat.

Ilustraţie înfăţişând soldaţi germani şi britanici celebrând împreună Crăciunul apărută în presa britanică

Pentru a combate un nou armistiţiu în anul următor comandanţii celor două tabere au luat măsuri speciale. S-au ordonat bombardamente de Crăciun, iar trupele erau mutate pentru a se evita o eventuală împrietenire. Cu toate aceste măsuri soldaţii găseau metode de a evita pierderi umane în acea perioadă, un astfel de exemplu fiind tirul de artilerie în aceleaşi zone în aceleaşi intervale de timp.

                                                                                                                                                                Armistiţiul de Crăciun a fost un scurt moment de linişte în lungul război care va răvăşi lumea până in 1918. Aproximativ 100 000 de soldaţi francezi, britanici şi germani vor lua parte la acest eveniment de pe frontul de vest. În unele zone pacea va dura şi după Crăciun până după Anul Nou.

Zeci de milioane de oameni vor muri, iar alte milioane vor rămâne pe viaţă schilodiţi. Pagubele materiale vor fi şi ele însemnate atârnând greu în refacerea ţărilor implicate în conflict. Totuşi, acel moment din 1914 rămâne ca o rază de lumină într-o mare de întuneric. Este remarcabil modul în care o sărbătoare a reuşit fie şi pentru câteva zile să unească inamici de moarte, să ii facă să petreacă precum nişte buni prieteni care s-au revăzut după mulţi ani.